Istoria Universalã

Corpul Akinciilor A kincii erau un corp de cavalerie dintre cele 6 existente. Acestia erau adesea adoratori ai islamului, luptãtori de elitã recrutati din rândul poporului otoman. Ei nu erau folositi foarte mult în asedii, fiind adesea folositi pe post de cercetasi. Fãceau incursiuni în teritoriul inamic si jefuiau teritoriile inamice îainte de sosirea armatei regulate. Acestia erau o combinatie între ieniceri si spahii, uneori akincii mergând pe jos, adesea în timpurile asediilor. Ei foloseau atât sãbii, cât si pusti, odatã cu aparitia prafului de puscã. În bãtãlii, acestia aveau ca rol principal avansarea continuã spre fronturile inamice si demoralizarea armatei oponente prin folosirea tacticilor de gherilã, creând pentru inamici o stare de confuzie si soc. În general, acestia foloseau arcurile prentru a ucide cât mai multi soldati, încercând sã evite o luptã directã pe cât posibil. Deoarece nu erau puternic înarmati, ei puteau întrece cu usurintã orice tip de cavalerie inam

Corpul Spahiilor Corpul spahiilor era unul dintre cele 6 corpuri de cavalerie ale armatei otomane. Corpul acesta militar a fost introdus în armata otomanã de sultanul Murad 1. Spahii erau la început recrutati ca ienicerii, fiind luati de mici cu forta de lângã familiile lor, însã sultanul Mehmed al 2-lea a hotãrât ca acestia sã fie recrutati din rândul etnicilor turci ce aveau drept de a detine teren. Spahii au devenit cu timpul un corp distins al cavaleriei otomane, cãpãtând influentã si numere mari de soldati. Astfel, un spahiu a devenit echivalentul unui ienicer cãlare. Spahii însoteau adesea sultanul la parade ca si gardã de corp, fiind una dintre obligatiile lor.                                                                                                                                                                          Spahii în bãtãlie- picturã de Jözef Brandt                                                                        Acestia erau d

Corpul Ienicerilor Ienicerii, numiti si copii lui Allah, au reprezentat principala unitate militarã a Imperiului Otoman pânã în anul 1826, când acestia au fost oficial scosi din armata Imperiului Otoman în urma modernizãrii armatei otomane. Cuvântul " ienicer " provine din cuvântul turcesc " yeni çeri ", ce se traduce noul corp ( de armatã ). Acestia proveneau din familii Europene, fiind luati cu forta de cãtre soldatii otomani încã de mici copii pentru a fi instruiti în arta rãzboiului. Ei erau convertiti de la crestinism la islam, devenind musulmani. Acest lucru era practicat pânã în secolul al xvii-lea, când ienicerii au încetat sã mai fie luati cu forta, acestia fiind înrolati ca voluntari. Erau antrenati în cazãrmi pânã îsi terminau instructia, adesea participând la campanii militare ca rezerve pânã îsi terminau instructia si deveneau oficial ieniceri. Ei erau principala fortã de infanterie otomanã si erau considerati garda personalã a sultanu

Imperiul Otoman Începuturile Imperiului Imperiul Otoman a fost una dintre puterile majore europene pentru cel putin 4 secole. Acesta a fost fondat de sultanul Osman 1 ( 1258- 1326 ) în 1299, în Anatolia de Nord. Pentru a întelege istoria Imperiului Otoman, trebuie sã întelegi istoria islamului. Islamul este o religie cu influentã mai ales în Asia, dar si in Africa. Principalele ramuri islamice sunt suniti si siiti. Aceasta religie a fost fondata de profetul Mahomed si de adeptii acestuia arabi in a doua jumãtate a secolului al vii-lea. Timp de secole, în Peninsula Arabicã si în restul Asiei existau zeci de triburi de musulmani, fiecare având cãpetenii si armate proprii. Acestea erau numite califate. Imperiul Otoman a fost înfiintat oficial in anul 1299, Osman declarând independenta Imperiului fatã de statul selgiucid, însã Imperiul Otoman a cãpatat atentia triburilor si a devenit o fortã localã considerabilã odatã cu cucerirea de cãtre Osman a tribului turc Eskenderum si a or