Corpul Akinciilor

Corpul Akinciilor

Akincii erau un corp de cavalerie dintre cele 6 existente. Acestia erau adesea adoratori ai islamului, luptãtori de elitã recrutati din rândul poporului otoman. Ei nu erau folositi foarte mult în asedii, fiind adesea folositi pe post de cercetasi. Fãceau incursiuni în teritoriul inamic si jefuiau teritoriile inamice îainte de sosirea armatei regulate.

Acestia erau o combinatie între ieniceri si spahii, uneori akincii mergând pe jos, adesea în timpurile asediilor. Ei foloseau atât sãbii, cât si pusti, odatã cu aparitia prafului de puscã.

În bãtãlii, acestia aveau ca rol principal avansarea continuã spre fronturile inamice si demoralizarea armatei oponente prin folosirea tacticilor de gherilã, creând pentru inamici o stare de confuzie si soc. În general, acestia foloseau arcurile prentru a ucide cât mai multi soldati, încercând sã evite o luptã directã pe cât posibil. Deoarece nu erau puternic înarmati, ei puteau întrece cu usurintã orice tip de cavalerie inamic.

Deoarece akincii nu erau un corp oficial al armatei, ei fiind mai mult o militie, nu erau plãtiti de Imperiu; venitul acestora venea din ce furau si capturau pe timp de rãzboi.

Fortele akinciilor erau conduse de anumite familii. Unele dintre cele mai cunoscute familii de akincii erau Malkoçoglu, Turhanlí, Ömerli, Evrenosoglu si Mihalli. Aceste clanuri de akincii erau compuse în mare parte din triburi de rãzboinici turkmeni cu o dinastie ce era descendentã din primii luptãtori ghazii ai primului sultan otoman, Osman 1.

Akincii purtau haine interesante, colorate pentru a-i face pe adversari confuzi. Unii purtau pene de vultur  pe spate, purtau cãsti cu corn de taur si purtau veste din blanã de leopard.

Corpul Akinciilor a jucat un rol important în stabilirea Imperiului si a cuceririi de teritorii întinse în Europa. Sistemull akinciilor a fost extrem de folositor Imperiului Otoman începând cu secolul al xiv-lea pânã în secolul al xvi-lea. Între secolele xvi-xvii si cavaleriile Tatar si Nogay din Crimeea au servit Imperiul pe Post de akincii. Începând cu secolul xvii-lea, datoritã avansãri Imperiului în Europa, Corpul de Akincii nu a mai fost necesar.

Dupã modernizarea armatei otomane, ultimele clanuri recunoscute de akincii au fost desfiintate. Totusi, rãmãsite neoficiale ale clanurilor au existat pânã la sfârsitul secolului al xix-lea, ei fiind rãzboinici iregulari.

Totusi, akincii sunt si astãzi un subict de studiu important din cultura Occidentalã, stilul lor de viatã fiind considerat de multi din ziua de astãzi ca fiind roamantic si plin de aventurã.